Descriere
Moise Rișcuția (n. 1883, Rișculița, județul Hunedoara – d. 1959), ofițer român de carieră.
Absolvent al Gimnaziului român din Brad, județul Hunedoara (1894-1898). Școala de Ofițeri Activi de Infanterie de la Sibiu, absolvită în anul 1902. Repartizat în Regimentul 92 Infanterie austro-ungară de la Theresienstadt, azi în Cehia. Sublocotenent (1903). Transferat la Regimentul 33 Infanterie austro-ungară de la Arad (1903). Transferat în garnizoana Foça, Bosnia (1910). Locotenent (1910). Urmează cursurile de geografie şi topografie la Institutul de geografie militară din Viena, Şcoala de călărie şi Şcoala de Procurori militari de la Timișoara.
Participă la Primul Război Mondial ca locotenent în Regimentul 33 Infanterie austro-ungară de la Arad, pe frontul din Galiția. Grav rănit în luptele de la Sanok din anul 1914, cade prizonier la ruși. Căpitan (1915). Organizează Garda Națională Română din Arad în noiembrie 1918 și primește comanda acesteia de la Consiliul Național Român din Ungaria și Transilvania. Întocmește Statutul de organizare și funcționare al Gărzilor Naționale Române, care se va aplica Gărzilor Naționale Române din toată Transilvania.
Participă la Campania din Ungaria din anul 1919 cu Regimentul de voluntari Horea, recrutat din Țara Moților, Zarand și Arad.
Locotenent-colonel și comandant al Regimentului 87 Infanterie de la Satu Mare (1920).
Ajutor de primar al orașului Arad (1938-1940).
Concentrat în armata de operațiuni între 1941-1943. Clasat ca accidentat de război în 1943.
Ordine și decorații: Victoria Marelui Război pentru civilizație (1921), Coroana României (1922), Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu bareta 1919 (1922), medalia Ferdinand cu spade pe panglică.
A fost căsătorit cu Veturia Sterca-Șuluțiu. A avut un fiu, Cantemir, care a devenit cel mai mare antropolog român.
