Descriere
Absolutoriu, 1934, Academia Teologică Ortodoxă Română, Caransebeș semnat de dr. Petru Barbu și profesor Isaia Suru, manu propria.
Absolutoriul este dat pentru preotul român ortodox Alimpie Aldescu care va servi ca preot în parohia Borlovenii Vechi, protopopiatul Băile Herculane, între anii 1942 – 1976.
Petru Barbu (n. 1864, Lugoj – d. 1941, București), preot ortodox român, primul rector al Academie Teologice Ortodoxe Române din Caransebeș, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, membru al Marelui Sfat Național.
Liceul la Lugoj, Beiuș, Blaj și Brașov. Absolvent al Facultății de Teologie din Cernăuți. Doctor în teologie la aceeași Universitate din Cernăuți. Specializare la Viena, Graz și Berlin. Diacon (1895). Preot (1898). Protoprezbiter (1930). Conduce și redactează „Foaia diecezană” timp de 16 ani, începând din anul 1892. Profesor suplinitor la Institutul Teologic din Caransebeș (1892). Profesor titular la același institut (1893). În această perioadă devine unul dintre cei mai cunoscuți autori de manuale și studii pedagogice din Banat și Transilvania. Publică articole în numeroase publicații românești ale vremii, cum ar fi „Tribuna” (Sibiu), „Tribuna” (Arad), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Foaia poporului român” (Arad) și altele. Înființează ziarul „Drapelul” (1901) din Lugoj, alături de Valeriu Braniște și alți membri ai Partidului Național Român. În anul 1907 este denunțat pentru implicarea sa în lupta națională („agitație în interesul politicei de naționalitare” – română, n.n.) și persecutat pentru lungă vreme. Forțat să se pensioneze în anul 1911 din acest motiv. Ulterior a fost obligat din aceleași motive să demisioneze din aproape toate funcțiile pe care le ocupa în diverse instituții. Înființează în anul 1907 și conduce ulterior timp de 13 ani „Banca Poporală” din Caransebeș – „nu vrem să facem concurență altor bănci române, ci să ajutăm biserici și școale și – pentru interesele noastre locale – să scăpăm grănicerii din mâini străine”. Vicepreședinte al Consiliului Național Român din Caransebeș (1918), de jure, iar de facto președinte al acestuia. Sprijină înființarea Consiliilor Naționale și ale Gărzilor Naționale Române din mai multe localități. Membru în Marele Sfat Național Român (1918). Reîncadrat în învățământ (1919). Director al Institutului diecezan, respectiv rector al Academiei teologice din Caransebeș (1920).
Isaia Suru – preot ortodox român. Absolvent al Academiei Teologice din Caransebeș. Licențiat în teologie. Profesor la Institutul teologic din Caransebeș. Publicist. Autor al lucrării „Nulitatea Concordatului cu Vaticanul”.
Notă: toate articolele vândute de SC Historiarum SRL sunt articole vechi, care au fost folosite și au urme de utilizare în diferite grade, respectiv pot avea imperfecțiuni. Numărul și varietatea acestora fiind diferite de la un articol la altul, este imposibilă descrierea exactă a tuturor. În cazul în care la primirea articolului calitatea acestuia nu vă mulțumește, beneficiați de garanția de returnare, conform legii românești în vigoare, în termen de 14 zile de la primirea coletului. Pentru condițiile de returnare vezi aici: https://historiarum.ro/retur/
