Descriere
Baroneasa Eugenie Kövess von Kövessháza îi scrie fiului ei, Eugen (Jenő), aceste cinci cărți poștale în anul 1909, dintre care patru sunt pe adresa de la k. k. Militärunterrealschule din Enns, Austria Superioară.
Eugenie Anna Maria Baronin Kövess von Kövessháza (născută Freiin Hye von Glunek, 1861, Gmunden, Austria – d. 1941, Viena), fiica ministrului austriac al Justiției și Învățământului, dr. Anton Josef Hye von Glunek, soția feldmareșalului austro-ungar Hermann Albin Josef Baron Kövess von Kövessháza. După Primul Război Mondial a părăsit Sibiul și Transilvania și a deschis la Budapesta un mare magazin de tutun și accesorii pentru fumat, dar a locuit aproape permanent la Viena.
Eugen (Jenő) baron Kövess von Kövessháza (n. 1898, Kroisbach bei Graz – d. 1929, Budapesta) a fost cel mai mic dintre cei trei fii ai Eugeniei și ai lui Hermann Kövess von Kövessháza. A urmat gimnaziul al Sibiu. În timpul Primului Război servește ca locotenent în armata austro-ungară. După prăbușirea Imperiului austro-ungar se alătură Armatei Naționale conduse de Horty Miklós. Din război iese cu grave afecțiuni fizice și cu sănătatea mult șubrezită. Se ocupă de marele magazin de tutun și articole pentru fumat al mamei sale, deschis la Budapesta după 1918. Membru în consiliul director al Általános Hitel- és Kereskedelmi Részvénytársaság și membru cu funcție înaltă în Magyar Dohánynagyárusok Országos Szövetségének. Traumele fizice și psihice din timpul războiului l-ar fi împins către consumul a diferite substanțe ceea ce l-a dus la o moarte prematură, declanșând un scandal în epocă din cauza faptului că și alți tineri, membri ai clasei nobiliare, au suferit o soartă similară în aceeași perioadă.
Feldmareșal baron Hermann Albin Josef Kövess von Kövessháza (n. 1854, Timișoara – d. 1924, Viena), ultimul comandant-șef al armatei austro-ungare și membru al uneia dintre ultimele familii maghiare din Transilvania ridicate la rang nobiliar (în anul 1873; considerată maghiară deși strămoșii familiei erau de origine germană), unul dintre cei mai populari și mai de succes comandanți austro-ungari din Marele Război. Mama sa, Johanna Regina Sterzing, era fiica unui farmacist sas din Făgăraș. Militar de carieră, a urmat treptele ierarhiei militare începând din școală. Absolvent al Academiei militare chezaro-crăiești în anul 1869. În anul 1911 se stabilește la Sibiu (unde mai fusese staționat anterior, în tinerețe), în funcția de comandant al Corpului XII Armată din Transilvania. La izbucnirea Primului Război Mondial plănuia să se pensioneze, dar cursul evenimentelor a făcut să i se dea comanda Corpului XII Armată (Transilvania). A dus grele lupte în defensivă în Galiția centrală și de est și în Polonia rusească. În timpul ofensivei de primăvară din 1915 a cucerit fortăreața Ivangorod. Comandant al Armatei a III-a, a cucerit Belgradul în timpul campaniei din Serbia, iar ulterior a ocupat Albania. Participă la campania din Italia în 1916, după care este transferat din nou în Galiția. Ocupă Cernăuții și Rădăuții și aproape că îi aruncă complet pe ruși din Bucovina. Promovat la rangul de feldmareșal în anul 1917. În 1918 comandă frontul Armatelor I și VII, care se întindea de la Nistru până în colțul de sud-est al Transilvaniei. La finele războiului primește comanda trupelor din Balcani, dar nu mai reușește să facă nimic din cauza prăbușirii frontului. Împăratul Carol I al Austriei, decizând să renunțe la tron (și implicit la comanda armatei), îl numește succesor la comanda tuturor trupelor pe feldmareșalul Hermann Kövess von Kövessháza, acesta devenind ca urmare ultimul comandant suprem al armatei austro-ungare. Pe lângă gradul de feldmareșal a fost consilier secret imperial. Decorat cu Coroana de Fier clasa I, Ordinul Maria Tereza în grad de comandor, pe lângă alte decorații austro-ungare și străine. A fost cetățean de onoare al orașului Sibiu, Sighetu Marmației și Timișoara. A avut trei fii, Béla, Géza și Eugen (Jenő), care au servit la rândul lor în armata austro-ungară ca ofițeri. Béla a fost ucis în luptă, ceilalți doi supraviețuind conflagrației mondiale.
