Descriere
Carte poștală scrisă manu propria de arhimandritul Justin Șerbănescu de la Mănăstirea Cernica, singurul preot militar din armata română decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în timpul Primului Război Mondial, adresată colonelului Alexandrescu, comandantul Regimentului I Aerostație în cauza adventiștilor.
Justin Șerbănescu (n. 26 octombrie 1867, Obileștii Noi, județul Ilfov – d. ?). A fost dat copil de trupă la Regimentul 21 Infanterie „Ilfov”. Soldat, caporal, ulterior sergent. Se călugărește la Mănăstirea Cernica, unde e pe rând frate, călugăr, arhimandrit și stareț. Participă la Al Doilea Război Balcanic cu Regimentul 21 Infanterie „Ilfov”, în care activează drept confesor onorific. Este mobilizat în prima zi a Marelui Război în Regimentul 21 Infanterie „Ilfov” ca protosinghel locotenent. Rănit în timpul campaniei din Transilvania la 17/30 septembrie 1916. La 16/29 octombrie 1916 se află cu Brigada 8 Infanterie în apărare pe Valea Azugăi. În luptele de pe Muntele Clăbucet, regimentul căruia îi era atașat rămânând fără comandant, preia comanda resturilor regimentului și se apără cu acestea până când cade prizonier la inamic la 16/29 noiembrie 1916. Evadează din prizonierat în iulie 1917 și pleacă în căutarea regimentului său, pe care îl găsește la Galați în februarie 1918. Participă la Campania din Ungaria din anul 1919 cu Divizia 2 Vânători. Confesor al Spitalului Militar „Regina Elisabeta”. Din anul 1921 revine la viața monahală la Mănăstirea Cernica, dar este păstrat în evidențele armatei, avansat în grad până la cel de maior și slujește și ca preot militar.
Faptele de arme pentru care a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, așa cum apar în Î.D.R. Nr. 1561/1918: „Pentru vitejia, destoinicia și iubirea de Patrie, ce a arătat pe câmpul de onoare, în 1916. Pe lângă că și-a îndeplinit cu un mare devotament îndatoririle ce avea ca confesor al regimentului, a mai luat parte la toate luptele, mergând cu Sfânta Cruce în mână, în fruntea luptătorilor regimentului. În ziua de 21 octombrie 1916, văzând că Regimentul „Feldioara” a pierdut în lupte aproape pe toți ofițerii și că comandantul căzuse rănit pe Muntele Clăbucetul Taurului, a luat comanda acestui corp și luptând ca un erou o zi și o noapte, a respins pe inamic până pe Muntele Susai, oprindu-l de a ocupa Azuga. În luptele de pe Muntele Dihamului a condus un batalion de dispersați, iar la 17 noiembrie 1916, fiind pentru a doua oară rănit pe Muntele Sorica în timpul unui atac al Azugăi, a refuzat evacuarea pentru a nu se despărți de vitejii regimentului.”
Decorații: „Serviciul Credincios” (1901); medalia jubiliară la 40 ani de domnie a Regelui Carol I, (1906); „Avântul Țării”; „Răsplata muncii pentru biserică”; Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, Î.D.R. Nr. 1561 din 25 iunie/8 iulie 1918; Crucea de război cu lauri (Franța); „Coroana României” (1918), Crucea „Regina Maria” (1919), „Steaua României în grad de cavaler (1920), „Crucea comemorativă 1916″ (1921), „Virtutea Militară” clasa a V-a (1924), „Meritul Sanitar” (1924).
Textul cărții poștale (am păstrat exprimarea autorului și normele de ortografie din epocă):
„Sfânta M-re Cernica
Stimate Domnule Colonel
Dorindu vă scumpa sănătate voi a vă face cunoscut că eu am primit o scrisore dela un Preot prin care’mi spune că soldatul Andronic I. Dumitru din Comp. 3 este dat la secta adventistă și este periculos. Vă rog dacă sunteți bun sămi trimiteți (indescifrabil) marți 19 c. ora 8 dim să viu acolo al cerceta și tot odată a vorbi și trupei, dacă nu puteți anunțațimă (indescifrabil).
Cu toată stima
Arhim. Just. Confesor
16/5/31”
