Mărturie olografă a unui martor ocular la sărbătorirea Unirii Basarabiei cu Bucovina la Iași la 30 martie 1918 în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

Mărturie olografă a unui martor ocular la sărbătorirea Unirii Basarabiei cu Bucovina la Iași la 30 martie 1918 în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

Martorul ocular este preotul Constantin Bobulescu din Iași, care descrie ce a văzut la sărbătorirea Unirii Basarabiei cu Bucovina la 30 martie 1918 la Iași. Documentul începe cu rugăciunea citită de Î.P.S.S. Mitropolit Pimen al Moldovei și Sucevei în catedrala mitropolitană din Iași, scrisă la mașină, cu o notă olografă a lui C-tin Bobulescu. Se continuă pe pagina 2 cu mărturia olografă a acestuia, care grăiește astfel (am păstrat nealterat modul de scriere al autorului):

„Această rugăciune s’a citat bine înțeles, după ce s’a zis cele ale Tedeumului, adecă, Împărate ceresc, Ectenia cea mare, Apostolul din Epistola către Evrei cap. XIII vers. 17-21, Evanghelia după Ioan cap. X vers. 9-16 și Ectenia Miluește-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta … Isprăvindu-se rugăciunea, corul de supt conducerea d-lui Dimitriu  a cîntat Mulțiani trăiască ș’apoi Trăiască regele în care timp Regele cu Regina care alminterea era abătută și cu fiii lor Prințul Carol, Neolai, principesele Elisaveta și Maria, căci Ileana a lipsit, au trecut la proschinitar de au sărutat crucea din mîna Mitropolitului, fiind și I.P.S.S. însoțit de vlădica Antim Petrescu-Băcăoanu, Alexie Șerban-Craioveanu și arhimandritul Gurie – autorul abecedarului pentru basarabeni, cu care împrejurare Mitropolitul însuși cu a lui mână i-a pus în cap mitra, pentru a-și arăta dragostea de care suntem noi stăpâniți în aceste momente ș’apoi  avîndu-l numai pe el în mijlocul nostru din partea preoților basarabeni. Din partea preoților îmbrăcați la acest Tedeum mai erau Pr. Savin Pav, Pr. I. Gatcu, Pr. Gh. Florescu, Pr. Leonte, Pr. Nicula, Pr. Protopopescu al bis. Domnița Bălașa din București, Pr. Iordăchescu Valeriu, Pr. Mitru, toți preoți din orașul Iaș, precum și cîțiva călugări ca Dionisie Manasof – basarabean de origină, Soroceanu asemenea, Teofan de la schitul Durău, ca civili se găseau Miniștrii cabinetului Marghiloman, care au făcut pacea cu cele mai odioase condiții. Deci printre ei se găsea Stere, Mehedinț, Maisner, Săulescu etc. Dintre trimișii basarabenilor, Inculeț, Ciugureanu, Halipa, Onisifor Ghibu însă ca ardelean și ca cel ce scoate Romînia Nouă, se înțelege că fiind cu o împrejurare prin Iași n’a lăsat să-i scape acest moment, de a-l și fixa în ziarul său și al face cunoscut și basarabenilor. Cred că e singurul, care ar fi mai chemat prin pregătirea sa pedagogică și stăruința în lucru pentru această operă mare, ce se cheamă desmorțirea unui neam din somnul său secular. În genere vorbind de atmosfera sufletească, care ar fi trebuit să animeze pe un public ca al nostru, pentru un astfel de act mare, ea a fost una din cele mai triste. După însuși convorbirea ce am avut-o cu d-l Ghibu, care după săvârșirea părăzei, a luat masa la mine, a fost cum de fapt și este unul din acele momente cînd mireasă e silită să-și celebreze cununia religioasă, avînd pe mama ei pe patul de moarte. Așa-i și cu țara noastră. Serbătorim această unire însă cu niște condiții de pace atît de umilitoare încît numai cînd te gîndești, la acelea, ca rectificarea de graniță s’o facă nemții pe unde vor socoti ei cu cale, să aibă dreptul de rechiziție, să stee cele 6 divizii în țară pentru pază ș. c. te apucă cutremurul de mînie. De aceea lumea era foarte puțin animată, și numai vorbesc de acea oficială din biserică, care era foarte puțină, cum și din curtea Mitropoliei, dar chiar cînd regele cu cei ai lui și cu miniștrii au trecut în palatul mitropolitean, unde s’au făcut prezentările delegaților basarabeni, lumea era tăcută, nu prin faptul că era ceva oficial, ceea ce de almintrelea chiar în timpurile normale ar fi avut un suflet cu mult mai animat, dar era abătută. După sfârșitul defilării care s’a făcut în fața porții Mitropolii, în stradă, deși era înbulzală mare pe stradă, lumea însă s’a înprăștiat iute, chiar din piața Unirei, unde pentru un moment era o mare de capete. De adăugat că de la biserica cum și de la defilare n’au lipsit capii partidului liberal în frunte cu Brătenii, d-l Cuza, apoi o bună parte din generali, Presan, Cristescu, Broșteanu etc; a lipsit în schimb d-l Iorga, desigur ca să nu dea ochii cu trădătorii, adecă guvernul Marghilomanist.

De almintrelea și lumea’i după vreme. Este  ea săcetoasă, rîdicindu-se colbul în trîmbe de parcă ar fi în lunile de vară, tot așa și inima ei, nefiind înrăurată de sentimente, e săcetoasă în izbucniri de acelea sufletești, care sunt o pildă de neștearsă amintire, pentru tineretul care se rîdică și să uită spre niște orizonturi mai largi. Dar de unde să le vadă, de la o societate plină de tot năravul rău și de pe urma căruia acum îi sufere toate consecințele?! Totuși e posibil ca toate acestea să ne facă, a ne deschide mintea și a deveni mai buni patrioți.

Pr. Const. Bobulescu

30 III 918 Iași”

Constantin Bobulescu (n. 1882, Vlădiceni, județul Iași – d. 1958, București), preot român ortodox, istoric specializat în istoria Moldovei. Studii la Iași, Roman și București. Pedagog la Seminarul Veniamin din Iași (1907). Diacon (1908). Preot (1912). Participă la Campania din Bulgaria din 1913 cu Regimentul 7 Roșiori din Iași. Numit spiritual la Seminarul Veniamin din Iași (1913-1921). Pe lângă activitatea de preot începe să se dedice intens cercetării istorice, fiind preocupat în special de istoria Moldovei. Se transferă la Biserica Sf. Ecaterina din București (1922). Se transferă la Biserica Tabacu din București (1924). Prin modul său de a lucra și de a fi și-a atras respectul oamenilor de cultură și de știință a vremii până-ntr-acolo încât Nicolae Iorga l-a propus în anul 1932 pentru a fi ales episcop al Hușilor. A desfășurat o bogată activitate ca istoric – 19 caiete însumând 2640 pagini cu informații documentare strânse de C-tin Bobulescu se află azi în arhiva Academiei Române, toate privind Moldova. A publicat peste 80 lucrări de istorie a Moldovei. A înființat împreună cu Ștefan Berechet din Iași revista „Spicuitor în ogor vecin” și a colaborat la „Lamura” și „Albina”. A fost membru în Comisia monumentelor istorice.

Formatul documentului: 34,5/21,5 cm. Complet, 2 pagini.