Descriere

Sublocotenentul Savin Furnică din Regimentul 5 Călărași, fiul preotului militar erou Nicolae Furnică (scurtă biografie a sa la finalul textului), căzut în luptă cu arma în mână la Turtucaia în anul 1916 îi scrie mamei sale de pe Frontul de Est la 28 august 1941 de la Lozovoe.

Textul scrisorii:

„28 VIII 1941

Lozovoe

Mamă,

V’am mai scris o c.p. la 25 crt. prin poștă. Eu sunt bine, sănătos. Dela 20 Aug. nu mai sunt la popotă, ci am trecut iarăși în Esc. 2 Cpt. Irimescu, la comanda Plotonului 4, având camarazi la celelalte plotoane, pe Lt. Savian Stănescu, Lt. Iuga și Slt. Cârneci, acesta din urmă un profesor de latină, dela București, fost coleg de facultate al meu dela latină.

După câte văd, armata noastră este hotărâtă să meargă până în pânzele albe. Foarte probabil că vom face iarna pe aici în Rusia. Va fi foarte greu, mai ales că noi nu suntem pregătiți cu îmbrăcămintea pt. așa ceva. În ceea ce mă privește însă, cred că voi face rost la timp de cele necesare. Fie o manta din cele ale soldaților ce ne-au murit până acum, fie de pe la localnici vre’o blană dacă voi găsi, fie de pe la prizonierii ce-i vom mai prinde vre’o manta, sau chiar două.

Iată alăturat o schiță a locurilor unde ne aflăm. Astăzi ne aflăm în bivuac, într’o plantație de salcâmi la 1 Km la Est de satul Lozovoe, la cca 30 Km Sud-Vest de orașul Krivoi-Rog, sau altfel zis, la cca 150 Km Sud-Vest de orașul Nipropetrovsk sau la 250 Km Nord-Est de Odesa.

Schița e făcută la scara 1:5.000.000 adică fiecare centimetru pe schiță reprezintă 50 km pe teren. Drumul cu creion roșu reprezintă ce am parcurs noi până aici, călăre și pe jos.

Cât am mers până aici, regimentul nostru și-a cam pierdut forța combativă cu cca 35-40%, dacă nu chiar mai mult. Pierderile constă în oameni morți cca 3%, răniți cca 7%, iar restul rămași în urmă deoarece au scos caii din serviciu, fie morți, fie sleiți de oboseală, fie cu eroziuni în spinare din cauza șeii.

V’am scris de cererea pentru postul la Tighina. Vedeți ce faceți. Nu mai am timp să scriu acum căci trebue să dau scrisoarea.

Vă voi mai scrie prin poștă când voi avea ocazii.

Sărut mâna,

Savin”

Nicolae Furnică, primul preot militar român (cu grad de locotenent) mort pe front în Primul Război Mondial, luptând cu arma în mână (n. 5 mai 1883 – d. 1916, Turtucaia, Cadrilater). Preot la Urziceni în viața civilă. Primul traducător al apologetului Taţian Asirianul în limba română. Licențiat în Teologie la București în anul 1907. Mobilizat în Regimentul 75 Infanterie. A murit trăgând cu mitraliera până la ultimul glonț, după care o fost ucis în luptă corp la corp cu trupele bulgare, în timpul bătăliei de la Turtucaia.