Descriere
Scrisoarea locotenentului George Furnică din Regimentul 23 Infanterie relatând cu lux de amănunte cele trăite în timpul rebeliunii legionare în București în ianuarie 1941.
Rebeliunea legionară văzută și trăită în București în ianuarie 1941 de locotenentul George Furnică din Regimentul 23 Infanterie și relatată cu lux de amănunte unui prieten la data de 25 ianuarie 1941, imediat după înăbușirea acesteia.
Textul scrisorii:
„26 Ian[uarie] 1941
Dragă Bocioagă,
Iată îți scriu de acasă. Am sosit azi dim[ineață] (îți scriu în seara de 25 c.) la 10 1/2, plecat fiind din Buc[urești] la 6.30, deci normal.-
Toți ai noștri fără excepție (transmite și lui Gheorghiță) sunt bine și n’au niciun fir de păr clătinat dela locul lui.-
Măi, când mă gândesc ce-a fost în Buc[urești] îmi stă minte’n loc. Ce s’a spus la radio nu este exagerat, ci poate diminuat – socot că ați ascultat la radio – (Te rog să păstrezi scrisoarea ca document al vremilor pe cari le trăim).
Aici la Călărași n’a fost mare lucru, vărsare de sânge n’a fost. Iată pe scurt cele întâmplate aici.-
În 23 c. „legionarii” cu căpeteniile lor mai puțin Duțescu, Nistor și Popa Dima (cari din lașitate, nu din alte motive, n’au luat parte efectiv la comedie) s’au baricadat „la sediu”. Prefectul, comand[antul] Reg[imentului] de Art[ilerie] Grea din oraș, în această calitate din 22 c. a așezat 4 tunuri grele (da, tunuri!) (îndreptate către „sediu”) la poștă și lângă farmacia lui Duțescu și a somat pe rebeli ca până la ora 16 să predea armele, să se liniștească fiindcă în felul ăsta nu li se va întâmpla nimic. Altfel tunurile vor intra în funcțiune. Rebelii s’au predat, având grije să dosească o parte din armamentul avut asupră-le. S’au mai găsit „la sediu” două furgoane de pâine, slănină și alte alimente în cantități mari, menite să ajute rezistența asediaților. Apoi toți, între cari Alecu Ranetescu venit cu o șleahtă după el, special dela Urziceni, cu un tren pe care l’a obținut prin amenințarea șefului de gară cu revolverul, au fost încărcați în 2 camioane și duși pe câmp departe de oraș, ca să aibă timp venind pe jos acasă, să se desmeticească. Incident cu această ocazie: Lenuța Stăncescu (sau Florica nu știu bine) în gardă la sediu, cu pușca pe umăr, militărește, santinelă ce mai vorbă, în ziua de 23. Solul prefectului, un serg[ent] intr[uctor] care vroia să înmâneze ultimatum-ul, somat: “Stai!” – Ce fă, ești nebună, tu să mă somezi pe mine? – Dar ce, aici nu voe să intri etc. etc. – Dă-te’n lături fă f… Paștele mă-ti, că dacă ți-oi da una mai bună, te pupă mă-ta rece! După care a îmbrâncit-o de s’a lovit de zid, apoi și-a văzut de treabă. Duțescu și-a … scrântit un picior și n’a … putut lua parte, în plus i-a fost și … nevasta foarte bolnavă. În Călărași cam atât. Se mai vorbește că la „Ajutorul legionar” din Ialomița lipsește … 120.000 lei. Cinstei legionarilor noștri din Călărași!
La Buc[urești]? E mult de spus. Încă din noapte de 21 spre 22 c. când la ora 23.30 voiam să mă duc acasă dela tanti Nina am fost oprit de patrule militare la Statuia Pache – eram într’o mașină de piață, fiindcă tramvaiele nu mai circulau încă dela orele 22 – cari văzând că-s ofițer mi-au dat drumul. Prin dreptul cinematografelor depe Bul[evardul] Elisabeta m’am întâlnit fără vr’un accident cu o coloană lungă de vreo sută de metri de legionari având 2 camioane pline cu oameni în linie în capul coloanei și alte două în coadă, toți … cântau din rărunchi „Sfântă tinerețe legionară” titlul cântecului căruia i-ar fi mai potrivit „deșuchiată tinerețe leg[ionară]”.
A doua zi 22 c. focuri de armă trase numai de besmetici. Avutul și viața cetățeanului nu mai erau apărate. Dudeștii, Lipscanii ș.a. devastate, marfa cărată de borfași, pe acasă, sau la „sedii”. Vitrine sparte pe C[alea] Victoriei. Pe Dorobanți jelanie. La orele 12 (după cât mi-amintesc) armata a primit ordin să tragă. Morți de ambele părți, mulți morți! La orele 13 împreună cu un camarad ne-am hotărât să ne ducem la școală la Șc[oala de] Of[ițeri de] Aviație Cotroceni. Tramvaiele, autobuzele nu circulau. Am întrebat pe un S.T.B.-ist de ce? Mi-a spus că așa a primit ordin dela … un controlor. Bine, am căutat o mașină … ioc. Noroc că ne-a ajuns de pe urmă un camarad și ne-a luat cu el. În momentul când nu suiam în mașină, … undeva în Buc[urești] se auzea păcănitul unei mitraliere. Să-ți spun ce senzație am avut? Nu ți-o pot descri, dar cred că durerea fizică în orice altă împrejurare, mi-ar fi fost mai ușor de suportat. Am ajuns la Școală. Aici consemn pentru toată lumea în cazarmă. Totuși au pătruns manifeste în școală, ziare, aduse de către ofițeri cari se mai repezeau în oraș cu riscul vieței. Comandorul comand[antul] Școlii a avut incidentul: 4 S.T.B.-iști cu revolverele în mâini l-au oprit. – Ai vreo armă? – Da am un revolver! – Dă-mi-l. – Nu-l pot da fiindcă e al Statului. – Atunci hai cu noi la „sediu” (ah acest cuvânt de nesuferit) – Nu înțeleg de ce-aș merge la sediu și nu Minist[erul] Armatei și dacă cei de acolo vi-l dă, n’am nimic împotrivă. – Bine, hai acolo! Dar Comandorul n’a terminat bine vorba și a dat … bice mașinei. S’a tras după el, dar n’au putut să-i pună sare pe coadă. Un căpitan tot din școală, tot cu mașina, tot S.T.B.-iști. – Ai vreo armă? – N-am. – Minți! Să căutăm. Au scotocit mașina și au găsit un revolver cu 32 de gloanțe. Le-au luat și i-au spus: – Liber, poți să pleci! Dar și căpitanul a luat numărul de ordine al celui cu pricina.
În ziua de 23 c. focul a continuat toată ziua până către dimineața următoare. Unul sau două avioane lansau manifeste asupra Buc[ureștiului], nu știu ale cui, probabil ale G-lui Antonescu.
Groza, șeful C.M.L.-ului cu o bandă a ocupat întreprinderile „Curentul” și a scos 2 numere în care nici mai mult nici mai puțin, cerea capul generalului. – Viorel Trifa a afișat pe zidurile caselor manifeste tot în acelaș sens. Iată cine vroia să ne guverneze. Groza, fost comunist, lucrător la S.E.T. și … un tânăr cu barbă. Pe de altă parte Horia Sima prin „Cuvântul” ordonă tuturor legionarilor să înceteze masacrul, fiindcă conducerea legionară duce tratative cu … guvernul. Da, ăsta era vicepreședintele guvernului, care vorbea astfel. În noaptea de 23/24, când eu eram de serviciu pe corp, patrule comandate de ofițeri dintre noi, am avut în pază ieșirea Buc[ureștiului] spre satul Militari, cu ordin de a aresta pe „legionari” și borfași. Rezultatul: vreo 30 de astfel de exemplare cu lucruri de furat. Între alții un sergent de stradă ajutat de un oarecare Ramadan Indris supus iugoslav cu pașaport, cu o mașină autocamionetă … rechiziționată, își ducea prada, mașina plină cu fel de fel de lucruri dela pantofi și șoșoni de damă până la tacâmuri de alpacca.-
Un elev de liceu, de 19 ani, îmbrăcat în uniforma neoficială a legionarilor, manta de aba, avea asupră-i o geantă cu un revolver, vreo 30 cartușe de revolver și de vânătoare și 2 mașini de încărcat cartușe de vânătoare. A declarat că i le-a dat un … băiat. Iată în ce „duh” au fost crescuți tinerii noștri legionari, – tineretul neprihănit. Desigur, toți au fost predați împreună cu corpurile delicte la parchetul militar.- Și iată, în 24 c. Ziua Unirii vine cu izbăvirea. Entuziasmul tuturor? E mare. Eu și cu ofițerul cu care stau împreună am sărbătorit-o în felul nostru. Am băut câte o sticlă de bere mare într’o atmosferă de ușurare și de bucurie de săltam depe scaune nu altceva.-
Și-apoi a doua zi am venit acasă.
Așteptăm acum impresiile voastre de acolo.- Toate bune dela noi.-
George
P.S. Primar la Călărași Tache Mateescu.
Ajutor de primar Avocatul Mocanu.
Șeful poliției Maiorul Beroniade.-”
