Descriere
Telegramă din 30 octombrie 1905 dată de Septimiu Albini la Sighișoara către Lucian Bolcaș, la Budapesta.
Albini îi scrie lui Bolcaș, în limba maghiară, în original: „Népgyűlés meg lesz vasárnap. Váloszolj azonnal. Váradi allomásra utazom Pestre”. Traducere: „Va fi adunare poporală duminică. Răspunde imediat. Călătoresc din gara Oradea spre Pesta”
Septimiu Albini (n. 1861, Șpring, județul Alba – 1919) a fost unul dintre semnatarii Memorandumului de la 1892 prin care românii ardeleni cereau drepturi egale în Transilvania. Tatăl său, Vasile, a fost vicetribun în Legiunea Prima Campestre, condusă de prefectul Axente Sever în timpul revoluției române din Transilvania din 1848-1849. A urmat gimnaziul la Blaj și liceul la Sibiu, facultatea la Viena cu ajutorul unei burse „Junimea” din Iași. Publicist, a fost condamnat la închisoare în repetate rânduri de autoritățile ungare din Transilvania pentru articolele sale legate de lupta națională a românilor ardeleni. Condamnat în procesul memorandiștilor în anul 1894, fuge în Regat pentru a evita din nou întemnițarea. Rămâne în România în timpul Primului Război Mondial (în care un fiu îi moare în bătălia de la Mărășești). Se întoarce în Ardeal în 1919, unde moare în același an. Străzi din mai multe orașe îi poartă azi numele.
Lucian Bolcaș (n. 1876, Vălani, județul Bihor – d. 1939, Cluj). Fervent luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, în urma activităților sale de propagandă națională românească, este exmatriculat în 1898 din toate facultățile din Ungaria vremii, fiind obligat să își continue studiile de Drept în Cisleithania, absolvind în anul 1902. Este încorporat în armata austro-ungară în același an, la Bistrița. Aici îl cunoaște pe memorandistul Gherasim Domide (n. 1856, Rodna – d. 1909, Bistrița), luând-o în căsătorie pe fiica acestuia, Elena, în anul 1907, cu care va avea trei copii: Alma, cu o ursită tristă (născută în 1908, va muri în anul 1919); Flavia, și ea cu aceeași soartă nefericită (născută în 1912, va muri în anul 1919); Mircea (născut în anul 1914). Între 1896 și 1914 Lucian Bolcaș colaborează cu publicațiile „Tribuna” din Sibiu, „Foaia literară”, „Voința” din Bistrița, „Poporul român”, „Lupta” și „Viitorul”. În 1911-1912 este director al tipografiei „Doina” din Beiuș, înființată la inițiativa lui Ioan Ciordaș (n. 1877, Betfia, județul Bihor – 1919, Lunca, județul Bihor), cel care va fi ucis pentru participarea sa la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. În urma prigoanei autorităților, Lucian Bolcaș trece în România în jurul anului 1914. Se înrolează voluntar în armata română, în Regimentul 80 Infanterie din București. În timpul Primului Război Mondial participă la luptele din sectorul Oituz, pe muntele Brezoaia, unde cade prizonier la austro-ungari după ce pierde în luptă 130 din cei 170 soldați pe care îi avea în subordine și este internat în lagărul de prizonieri de la Sopronnyék. Eliberat din lagăr, este mobilizat la Marele Cartier General al armatei în anul 1918. După război se stabilește la Cluj și continuă activitatea publicistică și cercetarea istorică.
Mărime 20,5/21 cm.
Notă: toate articolele vândute de SC Historiarum SRL sunt articole vechi, care au fost folosite și au urme de utilizare în diferite grade, respectiv pot avea imperfecțiuni. Numărul și varietatea acestora fiind diferite de la un articol la altul, este imposibilă descrierea exactă a tuturor. În cazul în care la primirea articolului calitatea acestuia nu vă mulțumește, beneficiați de garanția de returnare, conform legii românești în vigoare, în termen de 14 zile de la primirea coletului. Pentru condițiile de returnare vezi aici: https://historiarum.ro/retur/
