Teza de doctorat a celui mai mare teolog român al secolului al XX-lea și unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși europeni, Dumitru Stăniloae, Viața și activitatea patriarhului Dosofteiu al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, cu o prefață de V Loichița, decan, cu semnătura olografă a lui Ștefan Meteș și ex-libris-ul său, 1929, Cernăuți, editura autorului

Dumitru Stăniloae (n. 1903, Vlădeni, județul Brașov – d. 1993, București), preot, profesor, traducător, scriitor, membru titular al Academiei Române. Studii secundare la Brașov. Facultatea de Litere la București, continuată cu Teologia la Cernăuți. Doctor în Teologie la Cernăuți în 1928. Specializare în dogmă și istorie bisericească la Atena, Munchen și Berlin. Profesor la Academia Teologică Andreiană de la Sibiu. Preot (1932). Redactor al Telegrafului Român. Profesor la Facultatea de Teologie din București. Traduce timp de 45 ani Filocalia, în 12 volume. Aruncat în pușcăriile comuniste în anul 1958. Membru titular al Academiei Române (1991).

Ștefan Meteș (n. 1887, Geomal, județul Alba – d. 1977, Cluj-Napoca), preot, istoric, participant la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru al Academiei Române, deputat, prefect, aruncat în pușcăriile comuniste de noul regim instaurat în România la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Liceul la „Andrei Șaguna” din Brașov. Urmează cursurile institutelor teologice de la Arad, Sibiu și Caransebeș. Studii de istorie la București, unde este studentul lui Nicolae Iorga și al lui Dimitrie Onciul. Învățător între 1914-1916, respectiv învățător și preot între 1916-1922. Participă în nume propriu la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918. Membru corespondent al Academiei Române din 1919. Deputat în Parlamentul României Mari între 1919-1922. Prefect al județului Târnava Mică în 1931. Subsecretar de Stat la Interne. Este însărcinat cu organizarea bibliotecilor, arhivelor și muzeelor statului român. Director al Arhivelor Statului din Cluj între 1922-1947. Decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de comandor.  A publicat numeroase lucrări valoroase cu subiect religios și istoric. Aruncat în pușcăriile comuniste în anul 1950.