Descriere
Iuliu Hațieganu și Ioan Goia, Cluj, perioada interbelică
Marcat cu *, Iuliu Hațieganu; cu **, Ioan Goia, alături de studenți și personal al Facultății de Medicină din Cluj, perioada interbelică, fotografiați la spitalul din Cluj, cel mai probabil la ceea ce era în epocă Clinica Medicală I.
Iuliu Hațieganu (n. 1886, Dârja, județul Cluj – d. 1959, Cluj) medic, întemeietor al învățământului medical din Cluj, delegat la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru titular al Academiei Române, întemeietorul sportului clujean, profesor universitar, primul decan al Facultății de Medicină din Cluj, rector al Universității din Cluj, ministru al Sănătății.
Gimnaziul la Cluj, liceul la Blaj, Facultatea de Medicină la Cluj (absolvent în 1909), doctor în medicină și chirurgie (1910). Participă la Primul Război Mondial ca șef al secției de medicină internă a Spitalului Militar din Cluj în armata austro-ungară. Participă la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia ca delegat din partea tineretului universitar. Este numit de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei membru în Comisiunea Universitară pentru alegerea profesorilor și conferențiarilor pentru organizarea Facultății de Medicină din Cluj. Devine astfel întemeietorul învățământului medical românesc din Cluj. Profesor universitar și primul decan al Facultății românești de Medicină din Cluj (1919). Primul președinte al clubului sportiv „Universitatea Cluj” (1920). Director de clinică (1919-1948 și 1953-1959). Prodecan (1935-1937). Rector al Universității din Cluj (1930-1932 și 1940-1944). Fondator al școlii clujene de medicină internă. Director al Școlii Normale din Cluj (1939). Președinte al ASTRA Cluj (1930). Înființează organizația „Șoimii Carpaților”. Ministru al Sănătății în guvernul Nicolae Iorga. În 1940 se refugiază la Sibiu împreună cu Facultatea de Medicină în urma cedării Ardealului de Nord-Vest. Persecutat de comuniști, este dat afară din clinică și din învățământul medical (1948-1952). Membru titular al Academiei Române. Decorat cu „Coroana României” în grad de ofițer și cu „Legiunea de Onoare” franceză. O stradă din Cluj-Napoca îi poartă azi numele. Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca și o aulă îi poartă azi numele.
Ioan Goia (n. 1892, Sohodol, județul Alba – d. 1982, Cluj-Napoca) medic, întemeietorul învățământului semiologic din România. Facultatea de Medicină la Cluj.
Școala primară la Sohodol și la Abrud. Gimnaziul la Sibiu. Liceul la „Andrei Șaguna” din Brașov (1911). Facultatea de Medicină la Cluj (absolvent în 1918). Participă la Primul Război Mondial în cadrul Spitalului Militar din Cluj al armatei austro-ungare, încă student la medicină fiind, sub conducerea lui Iuliu Hațieganu. Preparator (1918). Șef de lucrări (1919). Participă alături de Iuliu Hațieganu la organizarea Facultății românești de Medicină din Cluj. Conferențiar suplinitor (1922). Conferențiar titular (1926). Profesor (1930). Membru al Ligii Antirevizioniste Române. Vicepreședinte ASTRA Cluj. Se refugiază la Sibiu cu Facultatea de Medicină în 1940, în urma cedării Ardealului de Nord-Vest. Revine la Cluj în 1945. Se pensionează în anul 1962. Prin activitatea sa profesională este considerat întemeietorul semiologiei medicale din România. O stradă și un amfiteatru al Facultății de Medicină din Cluj-Napoca îi poartă azi numele. Primește în două rânduri Marele Premiu „Oroveanu” al Academiei Române.
Mărime 14/9 cm.
