Memoriu, 1964, Pitești, adresat autorităților referitor la pierderea pensiei de către un ofițer superior, fost prefect de județ în 1941, argumentând că a salvat evrei în timpul războiului, respectiv că a protejat comuniști în perioada interbelică

Memoriul, care se întinde pe 5 pagini și aduce în apărare numele unor martori care pot depune mărturie pentru veridicitatea celor menționate, înșiră argumentele colonelului Ioan Stamatiu pentru care pensia ar trebui să îi fie restituită: el a fost numit ca prefect al județului Tecuci în 1941 fără să își fi dorit și trimis acolo la ordin; ajuns la Tecuci a zdrobit rebeliunea legionară, cum i se ordonase; pentru că voia să scape de funcția de prefect, pe care o considera neplăcută, a făcut imediat cerere să fie mutat înapoi la Pitești, de unde fusese mutat; nu i s-a permis; abia în octombrie 1941 este destituit din funcția de prefect și chiar și asta a obținut-o doar pentru că a întocmit acte administrative și militare care contraveneau ideilor politice ale conducătorilor țării; mai mult, tot ca prefect, din depozitele confiscate de la legionari a dat celor aflați în nevoie, fără știrea șefilor săi, hrană și materiale, atât moldovenilor, cât și evreilor; în plus, a salvat evreii închiși în 3 vagoane și care urmau să fie deportați în Germania; în timpul Primului Război Mondial s-a purtat cu bravură, fiind decorat pentru vitejie și indică decorațiile primite; în anul 1922, pe când activa în Comenduirea garnizoanei Pitești a primit ordin să informeze asupra a câteva zeci de indivizi suspectați de bolșevism, din care câțiva erau considerați sigur bolșevici, pentru a fi arestați; pe câțiva din aceștia din urmă i-a avertizat în secret, astfel că au putut fugi și ascunde, scăpând de arestare; pentru că în anul 1942 s-a purtat corect și nu a permis unor speculanți să facă bani și pentru că a spus în public că nu crede că germanii vor câștiga războiul, a fost turnat la generalul Macici, a fost scos din armată după 2-3 luni; a ajutat, cu mari riscuri personale, un evreu deportat în Transnistria, căruia i-a dus corespondență, bani și medicamente; în anul 1946, din însărcinarea guvernului comunist, a făcut parte ca membru permanent din comisia de triere a foștilor șefi din vechile partide politice și în special a legionarilor. Acum, la 73 ani, e bolnav, dependent social – primește masă zilnică gratuită de la cantina de ajutor social a Sfatului Popular Pitești. Solicită să i se dea înapoi dreptul la pensie, care i s-a luat contrar legii.

Complet, 5 pagini.