Victor Vlad Delamarina, lot fotografii și documente, în parte inedite

Victor Vlad Delamarina (n. 1870, Satu Mic, azi Victor Vlad Delamarina, județul Timiș – d. 1896, Henderești, județul Timiș), ofițer român, primul poet în grai bănățean, scriitor.

Lotul se compune din trei fotografii, în parte inedite, o carte poștală, o epigramă, trei scrisori și carnetul său de poezii.

Cele trei fotografii sunt ale lui Victor Vlad Delamarina – din perioada când era elev militar, realizată la studioul fotografic Gerst din București, respectiv ale mamei sale, Sofia, și tatălui său, Ioan, realizate la studioul fotografic Fridolin Hess din Lugoj. Toate trei au mărimea 10,5/6,5 cm.

Cartea poștală este adresată bunicii sale materne, Paulina Rădulescu, născută Seiman. Îi comunică noua sa adresă de la Galați, unde a fost mutat în serviciul armatei, purtând gradul de locotenent. Cartea poștală nu este datată ca an (nici ștampila poștei nu poartă anul), dar poate fi datată 1894 sau 1895 după gradul purtat de Victor Vlad. Cartea poștală de față este inedită.

Epigrama, intitulată „Unui ‘Ghigerl’ rumîn ‘întors la pere'”, este edită, scrisă în grai bănățean și singura din lot semnată „Delamarina”. Toate celelalte documente sunt semnate Victor sau Victor I Vlad.

Cele trei scrisori sunt adresate astfel: două mătușii sale, Elena, măritată Dobrin, respectiv una adresată unchiului și mătușii sale, Coriolan și Cornelia Brediceanu. Toate scrisorile sunt inedite.

Prima scrisoare către mătușa sa, Elena, nedatată, este o urare în versuri de Anul Nou, compusă de Victor Vlad. După caligrafie, foarte diferită prin comparație cu caligrafia sa din viața adultă, urarea în versuri a fost compusă în copilărie, ceea ce plasează încercările lui Victor de a scrie poezii mult mai timpuriu decât se cunoaște în prezent (azi se consideră că a început să compună în jurul anului 1887).

A doua scrisoare către mătușa sa, Elena, datată 1893 și dată la Constanța, se întinde pe 4 pagini. Printre alte subiecte, o felicită cu ocazia nașterii unui alt fiu.

A treia scrisoare, adresată unchiului și mătușii sale, Coriolan și Cornelia Brediceanu, este dată la Bad Wörishofen la 8 ianuarie și datată de altă mână cu anul 1896. Victor se afla la tratament în stațiunea germană. Se simte singur și izolat în lumea germană, cu obiceiuri și tradiții atât de diferite de cele românești. E totuși optimist, se simte mai bine după tratamentul cu ape, ba chiar a luat în greutate (peste doar 4 luni de la scrierea scrisorii, va fi ucis de tuberculoza pentru tratarea cărei se afla în Germania). Transmite câteva gânduri lui Tiberiu și Caius Brediceanu.

Carnetul de poezii a aparținut lui Victor Vlad, este datat 1887 și este edit (a fost publicat de Virgil Birou în 1961 în „Scrisul bănățean”, nr 2, pag. 85-89, cu câteva informații eronate, corectate ulterior de alții). Carnetul conține 8 poezii și 3 epigrame, toate edite. Păstrează etuiul din carton de culoare neagră, are dimensiunile 14,5/9,5/1 cm, coperți tari îmbrăcate în catifea neagră ambutisată (atât cea din față, cât și cea din spate) și model aurit cu inscripția „Poesie” (coperta față). Pagini cu goldschnit.