Certificat de maturitate (bacalaureat) al viitorului profesor universitar Leon Sauciuc de la Timișoara emis de Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți, 1924, semnat de profesorul Emanoil Isopescu, manu propria, unul dintre fondatorii Corpului I Voluntari Ardeleni de la Darnița din timpul Primului Război Mondial

Emanoil Isopescu (n. 1882, Mănăstioara-Siret – d. 1955, București), profesor. Ca alți români din Imperiu, servește în armata austro-ungară, ajungând prizonier la ruși. În lagărul de prizonieri de la Darnița, alături de alți prizonieri austro-ungari de origine română imortalizați în paginile istoriei naționale, ca Victor Deleu, Pompiliu Nistor, Nicolae Nedelcu și alții, redactează Declarația de la Darnița, un act de deosebit curaj, document considerat „Prima Alba Iulia”. Prizonierii de origine română, foști militari austro-ungari, se declară singuri ca fiind soldați ai armatei române, se pun la dispoziția acesteia și proclamă Urbi et Orbi că se pun chezași pe ei și pe familiile lor pentru a realiza unirea tuturor teritoriilor locuite de români într-o singură țară: România. Curajul arătat de voluntarii ardeleni și bucovineni vine într-un moment foarte sensibil: România fusese înfrântă în campania din 1916, teritoriul românesc fusese pierdut în cea mai mare parte, doar un colț al Moldovei rămânând liber; armata română, distrusă și în curs de reorganizare; victoria Aliațior și implicit a României, incertă; luptând pentru o putere străină, fiind cetățeni maghiari, în caz de capturare riscau execuția; familiile rămase în Imperiu riscau tăierea ajutoarelor date pentru cele care aveau bărbații pe front. Voluntarii ardeleni și bucovineni au avut însă curajul să viseze și să lupte pentru visul lor. Dintre toate națiunile care au format în Rusia țaristă unități de voluntari din prizonierii de război (cehoslovaci, polonezi), românii ardeleni și bucovineni au dat cel mai mare procent din rândurile propriilor prizonieri, peste 10%.

Textul Declarației de la Darnița:

“Noi, Corpul Voluntarilor Armatei Române, foşti prizonieri, cu jertfa vieţii noastre, suntem gata să intrăm în luptă pentru împlinirea idealului nostru de a uni tot poporul, tot teritoriul românesc în una şi nespărţită Românie liberă şi independentă.

Noi, care în limbă, în cultură, în structură socială şi în întreaga fiinţă a noastră etnică şi politică, formăm un trup unic şi nedespărţit, cerem cu voinţă nestrămutată încorporarea noastră la România liberă, pentru a forma împreună un singur stat naţional românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai înaintate democraţii.

Pentru acest ideal, ne punem în cumpănă tot ce avem, viaţa şi averea noastră, femeile şi copiii noştri. Şi nu ne vom opri pînă ce nu vom învinge ori vom pieri.”

După Marele Război Em. Isopescu a fost director al Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” între anii 1919-1937, după care a activat la Liceul „Mihai Viteazul” din București.

O stradă din Rădăuți îi poartă azi numele.

Leon Sauciuc (n. 1903 – d. 1991), profesor la Universitatea Politehnică din Timișoara, unul dintre fondatorii Facultății de Chimie Industrială din oraș.

Format 33/21 cm; cu uzură în partea superioară.