Alexandru Papiu Ilarian
Fotografia „tribunului de la Blaj”, revoluționarul pașoptist ardelean Alexandru Papiu Ilarian, prieten intim al lui Avram Iancu și unul dintre inițiatorii și conducătorii revoluției române din Transilvania de la 1848. Databilă aproximativ în jurul anilor 1860-1870, realizată la studiul fotografic al fraților Dunky din Cluj. Cel mai probabil, inedită.
Alexandru Papiu Ilarian (n. 1827, Bezded, județul Sălaj – d. 1877, Sibiu), revoluționar pașoptist, cărturar, politician, ministru, istoric, filolog, membru titular al Academiei Române. Studii primare la Budiul de Câmpie, județul Mureș. Studii medii la Târgu Mureș, apoi la Blaj, unde îl are profesor pe Simion Bărnuțiu, respectiv la Cluj, la același liceu la care a învățat și Avram Iancu. Cancelist la Tabla Regească de la Târgu Mureș după absolvirea studiilor, împreună cu Avram Iancu și alți tineri români care vor iniția și participa cu toții la revoluția română din 1848 din Transilvania. La sfârșitul lunii martie 1848, la sosirea veștilor privind izbucnirea revoluției în Ungaria, tinerii canceliști români de la Târgu Mureș, între care și Alexandru Papiu Ilarian, aprind flacăra revoluției românești, văzând că nu este cale de apropriere de tinerii revoluționari unguri din Transilvania, care ignorând doleanțele românilor, insistau asupra unirii Transilvaniei cu Ungaria. Alexandru Papiu Ilarian va participa la adunările naționale române de la Blaj din cursul anului 1848, la un moment dat fiind emis pe numele său un ordin de arestare de către guvernatorul Transilvaniei, din cauza activității sale revoluționare. Va fi ales membru în Comitetul Național (român), un veritabil guvern românesc al Transilvaniei, într-una dintre adunările naționale de la Blaj din 1848. Românii ardeleni au știut să arate că nu au nevoie de aprobarea împăratului sau a guvernului pentru a-și cere drepturile naționale și recunoașterea națională, asta în condițiile în care România nici nu exista la acel moment și se puteau baza numai și numai pe forțele proprii. Un act de curaj absolut deosebit. Comisar cu propaganda în județul Dâmbovița, conlucrând cu frații români revoluționari din Muntenia. La finalul revoluției din Transilvania este propus pentru decorare de împăratul Franz Joseph al Austriei, dar, la fel ca Avram Iancu, refuză decorațiile. Urmează studii juridice superioare la Viena și Padova. Doctor în Drept în 1854. Profesor universitar la Iași între 1855-1858. Profesor particular al fiilor boierului Panait Balș la Berlin. Jurisconsult al Moldovei. Membru al Eforiei Școlilor din București. Ministru al Justiției sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, între 1863-1864. A fost primul român ardelean care a ocupat o funcție într-un guvern din Patria-Mamă de dincolo de Carpați. A desfășurat o intensă activitate științifică, publicând lucrări de mare valoare. Membru titular al Academiei Române din anul 1868. Azi, străzi și licee din mai multe orașe din România îi poartă numele.
Format 10,8/6,6 cm.
Notă: toate articolele vândute de SC Historiarum SRL sunt articole vechi, care au fost folosite și au urme de utilizare în diferite grade, respectiv pot avea imperfecțiuni. Numărul și varietatea acestora fiind diferite de la un articol la altul, este imposibilă descrierea exactă a tuturor. În cazul în care la primirea articolului calitatea acestuia nu vă mulțumește, beneficiați de garanția de returnare, conform legii românești în vigoare, în termen de 14 zile de la primirea coletului. Pentru condițiile de returnare vezi aici: https://historiarum.ro/retur/
