Descriere
Cartea de vizită a lui Iacob Popa, preot român greco-catolic. Unul dintre organizatorii Corpului de Voluntari Ardeleni din Rusia. A avut o contribuție esențială la ridicarea sub arme a acestuia și la realizarea României Mari.
Fiind în parte uitat de istoria românească, cartea de vizită de față reprezintă o restituire a acestuia.
Datată 1912, cartea de vizită poartă scrisul său.
Biografie
Iacob Popa (n. 11 decembrie 1878, Teiuș, județul Alba – d. 1937, Cluj).
Preot român greco-catolic.
Studii teologice la Blaj. Facultatea de Drept la Budapesta. Practicant la oficiul arhidiecezan din Blaj (1900-1901). Vicenotar și arhivar consistorial (1901-1904). Protonotar consistorial (1904-1910). Secretar mitropolitan și directorul cancelariei mitropolitane (1910-1912). Vicar foraneu arhiepiscopal și paroh al Făgărașului (1912-1920). Asesor consistorial la Blaj. Rector al internatului de băieți. Canonic scolastic, respectiv cantor și lector.
La intrarea trupelor române în Transilvania în anul 1916, fiind vicar al Făgărașului, se pune la dispoziția acestora, motiv pentru care a fost nevoit să se retragă în același an odată cu trupele române, la început la București, iar mai apoi urmând armata română în retragerea în Moldova.
În ianuarie 1917 cere în mod voluntar să fie încadrat în armata română și în luna mai a aceluiași an pleacă în Rusia pentru a participa la recrutarea de voluntari din rândul prizonierilor austro-ungari de origine română aflați lagărele rusești. Devine membru al Comisiei a III-a de recrutare (alături de alți doi ofițeri români), care a activat în circumscripția Moscova și guberniile Orel și Kursk. Din cei cca 120.000 prizonieri de origine română au fost ridicați sub arme cca 12.000, cel mai mare procent dintre națiunile Imperiului austro-ungar. Activitatea vicarului Iacob Popa a fost marcată de aceleași suișuri și coborâșuri ca ale celorlalți ofițeri recrutori români, mergând de la refuzul unor prizonieri de a se înrola, până la colaboraționiști, respectiv voluntari care s-au alăturat cu entuziasm Corpului Voluntarilor Ardeleni.
În anul 1918 vicarul Iacob Popa va servi în Regimentul 3 Voluntari Ardeleni „Avram Iancu” ca preot militar cu gradul de căpitan. Unul dintre succesele vicarului I. Popa a fost formarea unor subcomisii de recrutare, subordonate Comisiei a III-a, conduse de înșiși noii voluntari, care au ușurat mult activitatea de recrutare și au crescut numărul de voluntari aduși sub drapel. Canonic al Capitlului Catedralei mitropolitane din Blaj (1920). Prepozit capitular (1924). Vicar general arhiepiscopesc (1936).
Biografia vicarului, încă incomplet cercetată, ar contribui la cunoașterea și mai bună a activității Corpului de Voluntari Ardeleni din timpul Marelui Război.
