Memoriile mele, manuscris nepublicat

Memoriile mele, manuscris nepublicat.

„Memoriile mele”, manuscris nepublicat ale unui om obișnuit, „sarea pământului” după cum ar spune unii autori, născut în anul 1909 într-un mic sat românesc de lângă orașul Cluj. Un om obișnuit care a trăit evenimente neobișnuite (criza economică interbelică, regimul legionar, al doilea război mondial, refugiul în partea de Ardeal rămasă neocupată, instaurarea comunismului) la care se adaugă tragedia vieții personale, pe care pe toate le așterne pe hârtie la sfârșitul vieții, în anii 1980. Absolvent al Politehnicii, inginer, încă din studenție încearcă, la fel ca orice tânăr, să își găsească perechea – va fi sursa celor mai multe suferințe de-a lungul vieții sale și leitmotivul ei, până la bătrânețe. Nici până atunci nu le va fi uitat, își amintește cu nostalgie de micile flirturi, simpatii și iubiri. Căsătorit în mod nefericit, i se naște o fetiță căreia îi va dedica toată viața sa. O va crește cu dragoste, mari sacrificii și din modesta simbrie, din slujbe mărunte, mult sub calificarea sa de inginer. Se chinuie în timpul crizei economice mondiale și a celei din România provocată de regimul legionar, numai pentru a se vedea forțat să se refugieze la Simeria din Ardealul cedat în urma Diktatului de la Viena din anul 1940. Sub ploaia de bombe își trăiește tragedia personală, se teme pentru viața copilei, în vârstă de 5 ani – o bombă a străpuns acoperișul unei case din localitate, au fost morți în oraș. Sub aceeași ploaie de bombe, nevasta se ține cu amantul refugiat și el de la Cluj, numai una dintre nenumăratele ei infidelități. În plin război, autorul memoriilor se desparte definitiv de ea, după mult zbucium sufletesc, pe peronul unei mici gări. Își împart singurul și sărăcăciosul avut, hainele, chiar acolo pe peron, mai ales hăinuțele fetiței, care avea mare nevoie de ele. Relatează multe detalii ale vieții, unele cel mai probabil conforme cu realitatea (cum își fierb mâncarea pe plute plutașii de pe Siret; comandantul îl scuipă din cauza unei fete la ale cărei grații concurau ambii; fetița o zbughește pe sub bariera grănicerilor de pe Feleac direct în partea ocupată din Ardeal, toți îngheață de groază, ofițerul ungur o aduce înapoi cu amabilitate), altele categoric alterate de trecerea timpului (americanii au bombardat Hiroshima cu avioane … B52!!!), altele de cercetat și lămurit (un pilot german din Luftwaffe născut la Simeria bombarda propriul oraș; îl doboară deasupra gării Simeria un subofițer român trăgând cu pușca în avion). Cea de-a patra și ultima sa nevastă, refugiată ardeleancă și ea, se îmbolnăvește în timp ce trăia ca un animal sub scara casei cunoscutului Grigoraș Dinicu din București, singurul loc pe care l-a găsit ca refugiată săracă în iarna acelui an. Boală care nu doar că îi va fi fatală, dar îl va determina pe autor să fie martir pentru a doua oară: prima oară pentru fetița sa, pe care a protejat-o toată viața, a doua oară îngrijindu-și zeci de ani unica soție care nu l-a trădat. Lucru care nu se poate spune despre mulți dintre cei care i s-au perindat prin viață.

40 file manuscrise, unele scrise pe ambele părți, altele numai pe o parte, cu o litografie carte poștală și fotografii din epocă. Coperți tari. Format 30/21 cm. Atașate, o parte din pagini, la cerere pot urma mai multe.