Memoriu de modul cum s-a procedat și cum s-a efectuat evacuarea Cercului de Recrutare Lăpușna dela Chișinău la Huși-Mizil între 28 iunie 1940 – 4 iulie 1940

Documentul a fost întocmit după data de 11 septembrie 1941, prin deducție din informațiile conținute în acesta. Cel care întocmește actul este colonelul Ioan Stamatiu, prefect al județului Tecuci și comandant al Centrului de Recrutare Lăpușna din Basarabia la data evenimentelor descrise. Cum nici la mai bine de la un an de la acestea nu se află în posesia unor documente relevante, menționează că cele scrise în memoriu le citează din memorie. Din tot cuprinsul memoriului reiese starea de completă debandadă, dezorganizare și ineficiență. Cu toate că avea funcție foarte înaltă, colonelul află din sursă publică de ultimatumului sovietic. Convocat la Rezidența Ținutului Nistru, nu se poate prezenta din cauză că efectua serviciu la ordin. De la Rezidență, unde a fost reprezentat de un alt ofițer superior, primește indicații pentru a se organiza pentru apărare, dar nimic despre pregătirea unei evacuări. La ora 5 dimineața, pe 28 iunie 1940 este contactat neoficial de căpitanul în rezervă Simionescu, rectorul Academiei de Arte Frumoase din Iași, că U.R.S.S. a cerut evacuarea Chișinăului până la ora 10 aceeași zi. Informația a fost primită de Simionescu de la Grigore Cazacliu, fost rezident regal al Ținutului Nistru, care se afla în locuința sa. Nici un ordin oficial nu venise de la armată privind evacuarea, ci dimpotrivă, întărirea posturilor de alarmă. În această situație, colonelul Stamatiu, fără a primi nici un ordin în acest sens, a început să organizeze evacuarea de urgență, ordonând adunarea a orice fel de mijloace de transport de oriunde ar putea fi găsite, de la camioane la căruțe, pe care să se încarce tot ce se poate transporta, de la armament și muniție la îmbrăcăminte militară, documente etc. Mare parte din mijloacele de transport care trebuia rechiziționate de la populație nu mai existau, pentru că proprietarii fugiseră deja cu ele. Pentru a primi ordine oficiale de la superiori și pentru că nu avea informații sigure privind evacuarea, colonelul Stamatiu, lipsit de orice mijloc de transport, pleacă pe jos de la gara Chișinău la Corpul 3 Armată pentru a fi primit în audiență de generalul Athanasescu. Acesta îi ordonă ca până cel târziu la ora 15 să fie plecat din Chișinău cu toată unitatea sa. Documentul continuă în aceeași notă. Adaugă remarci despre comportamentul civililor evrei și al soldaților români de origine basarabeană. Menționează laudativ pe nume câțiva soldați români de origine basarabeană.