Plic și scrisoare, manu propria, datată 22 iunie/5 iulie 1905, dată la Cherechiu, județul Bihor, de Alexandru Munteanu al lui Vasile către Lucian Bolcaș în contextul intensificării luptei naționale a românilor din Transilvania sub conducerea Partidului Național Român

Textul scrisorii:

“Dragă Luciene,

Nu cred să ghicești cine îți trimite scrisoarea aceasta! Nici nu-ți dau voe să Te uiți la iscălitură până nu vei găsi numele meu.-

Pasul ce l-ai făcut mi-a umplut inima de bucurie. Ai intrat în luptă la vemea potrivită și sub un steag fain!

“Poporul Român” a făcut asupra-mi bună impresie. Ocupat însă în altă parte, regret, că n’am ajuns ső scriu câte-ceva și pentru el.- Dar – probabil, că cu intrarea Ta în “statul major” redacțional, o să-mi astern din vreme în vreme, doririle sufletului în coloanele sale!

De data asta cred a-Ți face o bucurie dorindu-ți putere și voie de muncă, precum și o cucoană “ortodoxă”, șapoi să mă chipoșesc a-Ți face eu actul cununiei religioase. Domnul Bogoeviciu, coleg, îmi va permite, sper, din curtuoasie, acest lucru! …..

Ultima convenire am avut-o în București. Mai multe nu-ți povestesc, de teama să nu-mi spui, că m’ai ghicit prea repede!

Când își gratulez (indescifrabil) incidentul înrolării Tale sub falnicul steag al “Pop. Român” îți fac și-o rugăminte.

Te-aș ruga să vorbești cu dl Silviu Suciu, (indescifrabil) meu, secret. Ministerial, dacă e posibil a mă înscrie la filosofie, cu pregătirile, ce le am, – înțeleg în mod privat. Mi-e năcaz pe Ciuhandu, el doctor, eu nu! Atât! Și-aș vrea, uite, să le dovedesc oamenilor, că a fi doctor nu va să zică alt-ceva, decât să ești titrat, încolo … tot omul în mintea limpede și fără titlul academic poate fi ceva în vieața. Exemple avem nenumărate.

Primește, Te rog o frățească îmbățișare și-o dulce sărutare dela al tău devotat amic:

Al. Muntean al lui Vasile

22 Jun/5 Jul 905

Kerek (indescifrabil)”

Alexandru Munteanu al lui Vasile (n. 1871, Lipova, județul Arad – d. 1929, Oradea), preot ortodox român. Studii la Brad, Beiuș, Caransebeș și București. Preot în 1897, protopop la Tileagd, județul Bihor, în 1906, protopop la Biserica Albă, Voivodina, în 1925. Membru al Partidului Național. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania din perioada Imperiului austro-ungar. În 1919 reușește, cu ajutorul Gărzii Naționale Române, să îi captureze pe secuii trimiși să îl aresteze. Senator al României Mari. Decorat cu “Steaua României” în grad de ofițer, “Coroana României” în grad de comandor, “Bene Merenti”, “Răsplata Muncii pentru biserică”.