Prochiemățiune cătră locuitorii Transilvaniei, baron Ludovic Wohlgemuth, k k feldmarșal-locotenent și în Marele Principat al Transilvaniei guvernator civil și militar, 13 august 1849, Bistrița.
Document de o raritate extremă și de importanță majoră pentru istoria națională, proclamația baronului Wohlgemuth, tipărită în limba maghiară, germană și română (în limba română cu alfabet de tranziție), dată la Bistrița la 13 august 1849 este redactată într-un ton sever, dur, care nu lasă nici o îndoială asupra intențiilor noului guvernator civil și militar austriac al Transilvaniei: reinstaurarea completă și totală a puterii imperiale austriece, fără deosebire între aliații și inamicii din timpul revoluției pașoptiste. Cu două zile înainte, la 11 august 1849, dăduse o altă proclamație prin care cerea dezarmarea tuturor combatanților din Transilvania, tot fără deosebire între amici și inamici. Se vor dezarma și românii, dar nu o vor face ca niște aliați ai austriecilor: au tras cu piesele de artilerie tot praful de pușcă și muniția pe care au avut-o; puștile le-au ascuns sau le-au distrus, pe prea puține le-au predat austriecilor – la urma-urmei, majoritatea puștilor era captură de război de la trupele maghiare, austriecii abia dăduseră românilor 2-300 puști pentru cca 190.000 combatanți români prevăzuți a fi ridicați sub arme, iar praful de pușcă l-au vândut românilor pe bani sau pe praf de aur (o altă parte a prafului de pușcă fiind de captură de la unguri). Artileria și-au făcut-o românii singuri turnând 4 tunuri din metal, făcându-și tunuri din lemn și capturând tunuri de la maghiari. Au predat românii mai mult coasele îndreptate și lăncile, să nu spună austriecii că n-au predat ceva. Nu a fost atitudinea unui aliat austriac, ci a unei armate independente, cum de altfel a și fost în realitate: austriecii au cerut ajutorul legiunilor române în 1848, când puterea lor ajunsese să nu mai conteze în Transilvania și pe care o predaseră maghiarilor, de jure și de facto.
Wohlgemuth exprimă prin cuvintele sale orbirea politică imperială: declară pe viitor egalitatea națiunilor din Transilvania sub stăpânire austriacă, neținând cont că atât ungurii, cât și românii, luptaseră cu ferocitate tocmai pentru a-și câștiga independența națională. Lucru pentru care imperiul va plăti cu dizolvarea sa, în 1918.
Textul românesc al declarației, transliterat:
„Prochiemățiune cătră locuitorii Transilvaniei.
Cu intrarea mea în acest mare Principat, în care Maiestatea Sa Împăratul se îndură a mă denumi Guvernator civil și militaru, mai întâiu de toate prochiem pe toți locuitorii, ca și ei din partea lor să ajute curata mea silință de a folosi acestei țări.
Eu pun a mea încredere în aceia, carii stărură credincioși întru ale lor datorințe, iar de neclătita lor statornicie, pe lângă apărarea cauzei drepte au dat esemplu care va străluci în istorie; aștept iarăși, ca aceia cari n’au fost tari destul în contra amăgirei turburătorilor, s’au numai de frică s’au alăturat lăngă cei răi, să se întoarcă la ascultarea legilor și să’i îndrepte rătăcirea.
Cea mai deosebită grijă a mea va fi, a alege între cei amăgiți și între amăgitori.
Locuitori ai Transilvaniei! Voi puteți fi siguri, că voința mea este tare și neclătită de a’mi împlini scopul trimiterii mele cătră voi cu toate mijloacele căte’mi stau la mănă, fără nici o sfiială de vre o jărtfă, cu severitate necruțătoare asupra celor cerbicoși, pentruj ca țara să’și recăștige liniștea, și legile să fie respectate.
Încercările periculoase n’au să fie călcate numai pentru un minut; ci din turburările acestei revoluții va trebui să easă o stare a lucrurilor preste tot strins regulată; pentru că destule cruzimi au căzut preste capetele voastre, care vau struncinat averile pe mai mulți ani înainte, iar starea morală a poporului au cutrierat-o din temelii. Aceste împregiurări cer cea mai nepregetătoare confăptuire a tuturor, căror le pasă în adevăr de fericirea Patriei, cum și de viitoarea fericire a voastră și a urmașilor voștri.
În locul desfrâului tirănesc va trebui să domniască legea cu putere străbătătoare; plagele răsboiului patriotic cer vindecare; în acest pămănt, pe care fanatismul, cum și cea mai furioasă orbire îl adăpă cu atâta sânge, au se răsară din nou binecuvântările păcei, ale bunei învoieli și ale credinței patriotice; egalitatea de drepturi a tuturor națiunilor sunt scutul constituției date de prea-înduratul nostru Împărat și Domnitoriu are să fie acea legăminte, prin care împărechetele popoară să ajungă strins unite între sine. Iată aceasta este însărcinarea mea, a împăca pe popoarele acestei țări pe temeiuri tari.
Locuitori ai Transilvaniei! Încredeți vă mie; fiți siguri că eu voiu merita încrederea voastră: Voi vă veți afla nepărtinitoriu, drept și chiaru, și căte eu voiu afla trebuincioase și ceea ce Maiestatea Sa Împăratul au pus asupră-mi ca îndatorire, se va înființa și va aduce frapturi atât pentru patriculari, căt și pentru totul.
Dat în Bistriță, 13 August 1849.
Baron Ludovik Wohlgemuth, m. p.
k. k. feldmarșal-locotenent și în marele principat al Transilvaniei guvernator civil și militar.”
Format 53,5/41,5 cm. Documentul se păstează în stare foarte bună. Nu are rupturi, marginile nu sunt franjurate. Se păstrează în stare originală, nu a fost restaurat sau reparat.
Notă: toate articolele vândute de SC Historiarum SRL sunt articole vechi, care au fost folosite și au urme de utilizare în diferite grade, respectiv pot avea imperfecțiuni. Numărul și varietatea acestora fiind diferite de la un articol la altul, este imposibilă descrierea exactă a tuturor. În cazul în care la primirea articolului calitatea acestuia nu vă mulțumește, beneficiați de garanția de returnare, conform legii românești în vigoare, în termen de 14 zile de la primirea coletului. Pentru condițiile de returnare vezi aici: https://historiarum.ro/retur/
