Scrisoare olografă adresată lui Lucian Bolcaș de Gavril Cosma, 1906, Beiuș, privitor la vânzarea volumului de versuri al lui Bolcaș

Gavril Cosma (n. 1863, Beiuș, județul Bihor – d. ?), avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, deputat la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, senator al României Mari.

Studii medii la Beiuș și Nyregyháza. Studii superioare de Drept la Oradea și Cluj. Avocat la Beiuș între 1894-1928. Notar public al orașului Beiuș. Contribuie la înființarea școlii primare de fete și a școlii normale de fete de la Beiuș, cu predare în limba română. Înființează o bursă pentru tinerii studioși români. Deputat la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Senator de Beiuș între 1919-1926.

Lucian Bolcaș (n. 1876, Vălani, județul Bihor – d. 1939, Cluj). Fervent luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, în urma activităților sale de propagandă națională românească, este exmatriculat în 1898 din toate facultățile din Ungaria vremii, fiind obligat să își continue studiile de Drept în Cisleithania, absolvind în anul 1902. Este încorporat în armata austro-ungară în același an, la Bistrița. Aici îl cunoaște pe memorandistul Gherasim Domide (n. 1856, Rodna – d. 1909, Bistrița), luând-o în căsătorie pe fiica acestuia, Elena, în anul 1907, cu care va avea trei copii: Alma, cu o ursită tristă (născută în 1908, va muri în anul 1919); Flavia, și ea cu aceeași soartă nefericită (născută în 1912, va muri în anul 1919); Mircea (născut în anul 1914). Între 1896 și 1914 Lucian Bolcaș colaborează cu publicațiile „Tribuna” din Sibiu, „Foaia literară”, „Voința” din Bistrița, „Poporul român”, „Lupta” și „Viitorul”. În 1911-1912 este director al tipografiei „Doina” din Beiuș, înființată la inițiativa lui Ioan Ciordaș (n. 1877, Betfia, județul Bihor – 1919, Lunca, județul Bihor), cel care va fi ucis pentru participarea sa la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. În urma prigoanei autorităților, Lucian Bolcaș trece în România în jurul anului 1914. Se înrolează voluntar în armata română, în Regimentul 80 Infanterie din București. În timpul Primului Război Mondial participă la luptele din sectorul Oituz, pe muntele Brezoaia, unde cade prizonier la austro-ungari după ce pierde în luptă 130 din cei 170 soldați pe care îi avea în subordine și este internat în lagărul de prizonieri de la Sopronnyék. Eliberat din lagăr, este mobilizat la Marele Cartier General al armatei în anul 1918. După război se stabilește la Cluj și continuă activitatea publicistică și cercetarea istorică.