Expoziția de artă chino-japoneză la Ateneul Român, colecția colonel G Băgulescu, cu dedicația și semnătura olografă a colonelului

Pe pagina de titlu, dedicația și semnătura olografă a colonelului (ulterior general) George Băgulescu, în cerneală albastră, cu textul: „Camaradului Lt-Col M Radian – Amintire începând din Craiova 1916 – Craiova 1940, Colonel George Băgulescu 15 II 940”.

Colonelul G. Băgulescu a fost unul dintre singurii patru mari colecționari români de artă asiatică din epocă (alături de regele Carol I și profesorii Ion Cantacuzino și George Oprescu. Colecția sa cântărea 10 tone în momentul ambalării pentru transport din Japonia în România. Datorită marii sale colecții, cât și a vastelor sale cunoștințe în domeniu, a fost un colecționar recunoscut la nivel internațional. Lucrarea de față se constituie în catalogul expoziției sale de la Ateneul Român din anii 1939-1940.

George Băgulescu (n. 1890, Flămânda, județul Teleorman – d. 1963, Nisa, Franța) – general, diplomat, mare colecționar de artă asiatică.  Liceul la Nicolae Bălcescu din Bârlad. Școala de Ofițeri de Infanterie. Școala Regională de Schi și Alpinism din Briancon, Franța. Școala Superioară de Război, Franța. Participă la Campania din Bulgaria din 1913 și la Primul Război Mondial. Ia parte la bătăliile de la Mărăști, Mărășești, Oituz, Nămoloasa și Galați. Decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, „Steaua României” cu spade, „Coroana României”, „Sfântul Vladimir”, clasa a IV-a cu spade, „Avântul Țării”, „Tezaurul Sacru”, clasa a III-a (Japonia). Legiunea de Onoare franceză pentru merite literare.

Căsătorit cu Elena Dumitriu, cu care are o fiică, avându-l ca naș pe Octavian Goga.

Atașat militar la Tokyo – 1934-1939. În această perioadă acumulează cea mai mare parte a uriașei sale colecții de artă asiatică.  În perioada noiembrie 1939 – iunie 1940 își expune colecția la Ateneul Român (o șesime din total, din cauza numărului foarte mare de obiecte, care deși expuse prin rotație pentru a putea fi văzute cât mai multe de către public, nu au putut fi arătate în totalitate).

Avansat general în anul 1940. În 1941 își exprimă în scris intenția de a dona statului român întreaga sa colecție, cu condiția ca statul să construiască în termen de doi ani un spațiu cu destinația muzeu. Cum acest spațiu nu s-a construit la termen, statul a pierdut donația.

Numit ministru plenipotențiar și ambasador al României în Japonia, China și Manciuko (1941-1943). Finalul celui de-al Doilea Război Mondial îl găsește la Pekin. Aflând de schimbările impuse de comuniști în România, se autoexilează cu destinația SUA; ulterior se stabilește în Franța. Nedorind să își lase colecția pe mâna comuniștilor români, o donează orașului francez Menton. Moare la Nisa în 1963. În 1970 oficialitățile orașului Menton anunță urmașii generalului că nu poate să primească donația din motive legate de legea franceză și solicită ca aceștia să o ridice. O parte din colecție a rămas la Menton, o alta a revenit statului român comunist, iar o alta familiei. La finele anilor 1970 autoritățile comuniste române au obligat urmașii să vândă statului partea lor de colecție.

Completă, 88 pagini. Format 18,5/12 cm. Mic defect la coperta față, ruptură verticală de 6 cm.