Constantin Bobulescu, corespondență primită de la un copil român din județul Storojineț, Bucovina, 1941, cu ștampilă cenzură și Ajutorul de iarnă

Expeditorul, Petru Druciuc din satul Corcești, județul Storojineț, în vârstă de 14 ani. Spune că e talentat la desen și că oamenii, văzând desenele lui, îi spun tatălui să-l dea la școli. Până la vârsta de 14 ani a terminat doar școala primară. Nu are bani pentru școală. „Și atunci, trebue să rămân cu Tătuța la țară, să lucrăm țarina noastră din străbuni și să creștem pe frățiorii și surioarele mai mici, căci scumpa noastră Mămuță a fost ucisă de schijele obuzelor păgâne, când a întrat în satul nostru Armata Română – desrobitoare”, încheie copilul.

Constantin Bobulescu (n. 1882, Vlădiceni, județul Iași – d. 1958, București), preot român ortodox, istoric specializat în istoria Moldovei. Studii la Iași, Roman și București. Pedagog la Seminarul Veniamin din Iași (1907). Diacon (1908). Preot (1912). Participă la Campania din Bulgaria din 1913 cu Regimentul 7 Roșiori din Iași. Numit spiritual la Seminarul Veniamin din Iași (1913-1921). Pe lângă activitatea de preot începe să se dedice intens cercetării istorice, fiind preocupat în special de istoria Moldovei. Se transferă la Biserica Sf. Ecaterina din București (1922). Se transferă la Biserica Tabacu din București (1924). Prin modul său de a lucra și de a fi și-a atras respectul oamenilor de cultură și de știință a vremii până-ntr-acolo încât Nicolae Iorga l-a propus în anul 1932 pentru a fi ales episcop al Hușilor. A desfășurat o bogată activitate ca istoric – 19 caiete însumând 2640 pagini cu informații documentare strânse de C-tin Bobulescu se află azi în arhiva Academiei Române, toate privind Moldova. A publicat peste 80 lucrări de istorie a Moldovei. A înființat împreună cu Ștefan Berechet din Iași revista „Spicuitor în ogor vecin” și a colaborat la „Lamura” și „Albina”. A fost membru în Comisia monumentelor istorice.