Plic și scrisoare scrise manu propria dr Aurel Lazăr din Oradea, 25 august 1905, trimisă lui Lucian Bolcaș la Budapesta, legat de acțiunile politice ale românilor din Transilvania.
Hârtie cu filigran.
Aurel Lazăr (n. 1872, Oradea – d. 1930), avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor ardeleni, deputat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, membru marcant al Partidului Național Român, membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania, membru al Consiliul Dirigent al Transilvaniei, deputat în parlamentul României Mari, primar al orașului Oradea. În casa sa, la 12 octombrie 1918, a conceput și scris Declarația de Independență a Transilvaniei, împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Aurel Vlad, Vasile Goldiș, Ioan Suciu și Ioan Ciordaș. Citită apoi în parlamentul ungar de Alexandru Vaida-Voevod, aceasta a fost precursoarea Proclamației de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Lucian Bolcaș (n. 1876, Vălani, județul Bihor – d. 1939, Cluj). Fervent luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, în urma activităților sale de propagandă națională românească, este exmatriculat în 1898 din toate facultățile din Ungaria vremii, fiind obligat să își continue studiile de Drept în Cisleithania, absolvind în anul 1902. Este încorporat în armata austro-ungară în același an, la Bistrița. Aici îl cunoaște pe memorandistul Gherasim Domide (n. 1856, Rodna – d. 1909, Bistrița), luând-o în căsătorie pe fiica acestuia, Elena, în anul 1907, cu care va avea trei copii: Alma, cu o ursită tristă (născută în 1908, va muri în anul 1919); Flavia, și ea cu aceeași soartă nefericită (născută în 1912, va muri în anul 1919); Mircea (născut în anul 1914). Între 1896 și 1914 Lucian Bolcaș colaborează cu publicațiile „Tribuna” din Sibiu, „Foaia literară”, „Voința” din Bistrița, „Poporul român”, „Lupta” și „Viitorul”. În 1911-1912 este director al tipografiei „Doina” din Beiuș, înființată la inițiativa lui Ioan Ciordaș (n. 1877, Betfia, județul Bihor – 1919, Lunca, județul Bihor), cel care va fi ucis pentru participarea sa la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. În urma prigoanei autorităților, Lucian Bolcaș trece în România în jurul anului 1914. Se înrolează voluntar în armata română, în Regimentul 80 Infanterie din București. În timpul Primului Război Mondial participă la luptele din sectorul Oituz, pe muntele Brezoaia, unde cade prizonier la austro-ungari după ce pierde în luptă 130 din cei 170 soldați pe care îi avea în subordine și este internat în lagărul de prizonieri de la Sopronnyék. Eliberat din lagăr, este mobilizat la Marele Cartier General al armatei în anul 1918. După război se stabilește la Cluj și continuă activitatea publicistică și cercetarea istorică.
Textul scrisorii:
„Iubite și Frate Lucian!
Întrebarea Dtale mă surprinde! Eu nu mă pot angaja la acțiuni politice fără disposițiunea partidului, mai departe chestia sufragiului universal e foarte gingașă, – și chiar în timpul acesta nu văd de cuviință a ține meetinguri. Altcum nu sum prietinul sufragiului universal.
Al Dtale stimător
A Lazăr”
Notă: toate articolele vândute de SC Historiarum SRL sunt articole vechi, care au fost folosite și au urme de utilizare în diferite grade, respectiv pot avea imperfecțiuni. Numărul și varietatea acestora fiind diferite de la un articol la altul, este imposibilă descrierea exactă a tuturor. În cazul în care la primirea articolului calitatea acestuia nu vă mulțumește, beneficiați de garanția de returnare, conform legii românești în vigoare, în termen de 14 zile de la primirea coletului. Pentru condițiile de returnare vezi aici: https://historiarum.ro/retur/
