Descriere
Semnătura olografă a lui Teodor Köváry (Teodor Chioreanu) pe acest exemplar din Kleines Handbuch der Realkenntnisse und deutschen Sprachkunde für Schüller in Volksschulen von I G Fischer, 1858, tipărit la Darmstadt.
Notează cu cerneală de culoare neagră pe spatele paginii de titlu, în partea inferioară, în limba maghiară „Teodorus Köváry Belényesi gymnaziumi igazgatója” („Teodor Köváry directorul gimnaziului din Beiuș”), urmat de semnătura sa „Köváry”. Sunt prezente pe lucrare note cu caractere latine și gotice în limba română, maghiară, germană și latină ale altor persoane, elevi români, dintre care se deslușesc numele unui Ștefan Sârbu (student la Lugoj, după cum notează în limba română), un Anton Sârbu, un Marku Miklos (Nicolae), un Iancu Döme, un Peșteanu Valeriu, toate din anii 1860-1870.
Teodor Köváry (Chioreanu) (n. 1818 – dată incertă, alte surse menționează 1810 sau 1819, Portița, județul Satu Mare – d. 1906, Oradea), preot român greco-catolic, canonic, profesor, director al Gimnaziului din Beiuș, militant pentru drepturile naționale ale românilor din Bihor, autor, binefăcător al tineretului român studios. Familia sa a fost nobilitată pentru merite militare în anul 1656 de către Gheorghe Rákóczi. Studiază la Carei și Oradea. Teologia la Budapesta, absolvită în anul 1842. Hirotonit celib în 1843 de episcopul greco-catolic român de Oradea, Vasile Erdély.Funcționează ulterior timp de un an la curtea episcopească. Profesor la clasa I gramaticală la Beiuș. Profesor titular definitiv de limba și literatura greacă și științe fizice al liceului din Beiuș. Director provizor al aceleiași instituții. Director titular al liceului românesc din Beiuș din anul 1862 până în anul 1876. Ulterior se mută la Oradea. În timpul în care a activat la Beiuș a luptat pentru cauza bibliotecii lui Samuil Vulcan, care se cuvenea să aparțină liceului românesc; a donat importante volume către biblioteca diecezană din Oradea; a înființat o societate literară (1861), considerată alături de alte societăți românești identice „adevărat ateliere de ucenicie națională”. Cultivarea limbii și literaturii române, aflate într-o stare de mare decădere în Bihorul epocii sale, s-a aflat permanent în atenția sa încă din anul 1860. A stat în corespondență cu Timotei Cipariu. Apropiat al lui Gheorghe Barițiu. Strânge fonduri pentru sinistrații marelui incendiu al Beiușului din anul 1862. Susține trecerea românilor la calendarul gregorian. Protopop. Canonic onorific (1865). Canonic titular al Episcopiei unite din Oradea (1871). Prepozit și vicar general episcopal (1881). În același an, în urma militantismului său pentru cauza românească, îi este atacată casa din Oradea, căreia îi sunt sparte geamurile într-o noapte. A susținut majoritatea inițiativelor care promovau cauza românească pe tărâm cultural și economic – a fost unul dintre susținătorii Băncii „Bihoreana”. A lăsat prin testament o sumă importantă pentru ajutorarea financiară a tineretului român greco-catolic studios.
Lucrarea este completă, 138 pagini + 2 hărți. Format 18/11,5 cm. Coperți tari.
Notă: toate articolele vândute de SC Historiarum SRL sunt articole vechi, care au fost folosite și au urme de utilizare în diferite grade, respectiv pot avea imperfecțiuni. Numărul și varietatea acestora fiind diferite de la un articol la altul, este imposibilă descrierea exactă a tuturor. În cazul în care la primirea articolului calitatea acestuia nu vă mulțumește, beneficiați de garanția de returnare, conform legii românești în vigoare, în termen de 14 zile de la primirea coletului. Pentru condițiile de returnare vezi aici: https://historiarum.ro/retur/
